ateroscleroza și hipertensiunea arterială: mecanisme și interrelații

hipertensiune arterială, dislipidemie și intoleranță la glucoză cocluster în populație și acționează sinergic în creșterea riscului de boală coronariană. Mecanismele prin care acești factori de risc interacționează în ateroscleroză sunt complexe. În primul rând, hipertensiunea arterială, dislipidemia și sensibilitatea modificată la insulină pot avea o bază patofiziologică comună. Activarea mecanismelor neurohormonale poate fi implicată în multe sau în toate aceste procese. În plus, care stau la baza acestor procese pot fi influențe genetice și de mediu comune. În al doilea rând, acești factori de risc acționează în cele din urmă asupra vasului de sânge, ducând astfel la ateroscleroză. Creșterea lipidelor serice duce la răspunsuri ale pereților vaselor, incluzând disfuncție endotelială, proliferarea celulelor musculare netede, acumularea lipidelor, formarea celulelor spumoase și, în cele din urmă, necroza și dezvoltarea plăcii. Hipertensiunea arterială poate induce leziuni legate de forfecare la nivelul vasului. Leziunile endoteliale (cauzate de hipertensiune arterială) și proliferarea celulelor vasculare (induse de presiune crescută și/sau substanțe vasoactive) sunt efecte care amplifică procesul aterosclerotic. În plus, diabetul și hiperinsulinemia pot crește tonusul vascular, pot afecta funcția endotelială și pot stimula proliferarea celulelor musculare netede vasculare. Controlul acestor factori de risc ar trebui să prevină sau să atenueze răspunsurile peretelui vasului. Accentul se pune acum pe modalitățile terapeutice farmacologice care scad tensiunea arterială și îmbunătățesc sensibilitatea la insulină și metabolismul lipidic. Identificarea legăturilor comune între factorii de risc, cum ar fi mecanismele neurohormonale (de exemplu, angiotensina), ar trebui să conducă la strategii terapeutice mai bune.