comunicare Scurtăefectul tendonului conjoinat al capului scurt al bicepsului și coracobrachialului asupra stabilității umărului și cinematicii în timpul simulării in vitro

cinematica și stabilitatea umărului în timpul simulării in vitro sunt afectate de mușchii aleși pentru simulare și de sarcinile acestora. Simulatoarele existente au acționat în mod obișnuit manșeta rotatorului și deltoidele; cu toate acestea, contribuția mușchilor secundari, cum ar fi cele care formează tendonul conjoined, nu sunt bine înțelese. Tendonul conjugat constă din originile capului scurt al bicepsului și coracobrachialului (SH&C) și se crede că produce un efect stabilizator anterior. Acest studiu a investigat efectul tensiunii SH & C la patru niveluri de încărcare: 0, 5, 10, 15 N. variabila noastră principală de rezultat a fost rigiditatea glenohumerală pentru încărcarea anterioară, dar au fost măsurate, de asemenea, rotația internă/externă și intervalele de mișcare de extensie. Au fost testate patru configurații comune: adducția și răpirea combinată de 90 de centime, fiecare în rotație externă neutră și maximă. Creșterea sarcinii SH& C a dus la o tendință semnificativă de creștere a rigidității glenohumerale în media tuturor configurațiilor articulare (p=0,008). În răpire, s-au găsit diferențe de rotație neutră între rigiditatea la 10 și 15 N comparativ cu 0 N (p=0,038 și, respectiv, 0,043); cu toate acestea, nu s-au găsit diferențe pentru celelalte trei configurații articulare. A existat o tendință de scădere a intervalului de extensie a umărului cu creșterea sarcinii SH&C, dar acest lucru nu a atins semnificația (p=0,065). Aceste descoperiri demonstrează că SH & C oferă un efect de barieră stabilizator, dar numai în configurații atunci când se înfășoară direct anterior capului humeral. Astfel, încărcarea SH & C este probabil critică pentru simularea in vitro datorită efectului său asupra stabilității și cinematicii articulațiilor.