Hydroid

Hydroid, orice membru al clasei de nevertebrate Hydrozoa (phylum Cnidaria). Majoritatea hidroizilor locuiesc în medii marine, dar unele au invadat habitate de apă dulce. Hidroizii pot fi solitari sau coloniali și există aproximativ 3.700 de specii cunoscute.

citiți mai multe despre acest subiect

cnidarian

…alcătuit din patru clase: Hidrozoa (hidrozoani); Scyphozoa (scyphozoans); Anthozozoa (anthozoans); și Cubozoa (cubozoans). Toți cnidarienii…

Hidroizii au trei etape de bază ale ciclului de viață: (1) o larvă mică de planulă ciliată cu înot liber de aproximativ 1 mm (0.04 inch) lung, care se instalează și se metamorfozează în (2) o etapă de polip sesilă (atașată), de obicei colonială, care la rândul său eliberează (3) o meduză masculină sau feminină producătoare de gameți („meduze”). Acest ciclu este exemplificat de genul Obelia, ai cărui membri sunt Distribuiți pe scară largă în întreaga lume. Multe hidroide au suprimat, prin evoluție, medusa prin reținerea acesteia pe colonia hidroidă sesilă. Hydra, un cunoscut gen de apă dulce care are distincția de a fi solitar mai degrabă decât colonial, nu are o etapă medusa.

coloniile de hidroizi sunt de obicei de 5 până la 500 mm (0.2 până la 20 inci) sau mai mari și sunt ramificate; ramurile poartă indivizii sau zooizii (polipi hidroizi). Fiecare zooid constă dintr-un corp tubular care are două straturi separate printr-o mezoglee subțire asemănătoare jeleului (strat de țesut conjunctiv), o gură terminală și cerc(cercuri) înconjurătoare de tentacule. Zooidele sunt unite bazal cu un tub viu comun numit stolon care parcurge lungimea coloniei. Tubul viu, care se presupune că permite schimbul de alimente între indivizi, este protejat într-o teacă chitină dură, perisarc. Coloniile de hidroizi cresc vegetativ prin creșterea numărului de hidranți (corpul principal al hidroidului). Polipii reproductivi (gonozooizi) apar intermitent pe colonie. Ele eliberează fie meduze (de obicei), fie larve de planule (dacă meduzele sunt reținute sau reduse), în funcție de specie. Membrii unor specii își pot retrage polipii într-o extensie protectoare a perisarc, hidroteca (o structură asemănătoare cuplajului care acoperă polipul), dar altora le lipsește o astfel de structură.