Radiografie digitală
detectoare cu panou Platedit
detectoarele cu panou plat (FPD) sunt cel mai comun tip de detectoare digitale directe. Acestea sunt clasificate în două categorii principale:
1. Siliciul amorf Indirect FPD (a-Si) este cel mai comun material al FPD-urilor comerciale. Combinarea detectoarelor a-Si cu un scintilator în stratul exterior al detectorului, care este fabricat din iodură de cesiu (CsI) sau oxisulfură de gadoliniu (Gd2O2S), transformă razele X în lumină. Datorită acestei conversii, detectorul a-Si este considerat un dispozitiv de imagistică indirectă. Lumina este canalizată prin stratul de fotodiodă a-Si unde este convertită într-un semnal de ieșire digital. Semnalul digital este apoi citit de tranzistoare cu film subțire (TFT) sau CCD-uri cuplate cu fibre.
2. FPD Directe. FPD-urile cu seleniu amorf (a-Se) sunt cunoscute sub numele de detectoare „directe”, deoarece fotonii cu raze X sunt convertiți direct în sarcină. Stratul exterior al panoului plat în acest design este de obicei un electrod de polarizare de înaltă tensiune. Fotonii cu raze X creează perechi de electroni-găuri în a-se, iar tranzitul acestor electroni și găuri depinde de potențialul sarcinii de tensiune de polarizare. Pe măsură ce găurile sunt înlocuite cu electroni, modelul de încărcare rezultat în stratul de seleniu este citit de o matrice TFT, matrice matrice activă, sonde electrometru sau adresarea liniei microplasmei.
alți detectori digitali direcțiedit
au fost dezvoltate și detectoare bazate pe CMOS și dispozitiv cuplat la Încărcare (CCD), dar, în ciuda costurilor mai mici comparativ cu FPD-urile unor sisteme, proiectele voluminoase și calitatea slabă a imaginii au împiedicat adoptarea pe scară largă.
un detector de stare solidă cu scanare de linie de înaltă densitate este compus dintr-o fluorobromură de bariu fotostimulabilă dopată cu fosfor de Europiu (bafbr:Eu) sau bromură de cesiu (CsBr). Detectorul de fosfor înregistrează energia razelor X în timpul expunerii și este scanat de o diodă laser pentru a excita energia stocată care este eliberată și citită de o matrice digitală de captare a imaginii a unui CCD.
Phosphor plate radiographyEdit
Phosphor plate radiography seamănă cu vechiul sistem analogic al unui film sensibil la lumină intercalat între două ecrane sensibile la raze X, diferența fiind că filmul analogic a fost înlocuit cu o placă imagistică cu phosphor fotostimulabil (PSP), care înregistrează imaginea care trebuie citită de un dispozitiv de citire a imaginii, care transferă imaginea de obicei într-un sistem de arhivare și comunicare a imaginilor (PACS). Se mai numește fosfor fotostimulabil (PSP) radiografie pe bază de plăci sau radiografie computerizată (nu trebuie confundat cu tomografie computerizata care folosește procesarea computerului pentru a converti mai multe radiografii proiecționale într-o imagine 3D).
după expunerea la raze x, Placa (foaia) este plasată într-un scaner special unde imaginea latentă este preluată punct cu punct și digitalizată, folosind scanarea cu lumină laser. Imaginile digitalizate sunt stocate și afișate pe ecranul computerului. Radiografia plăcii cu fosfor a fost descrisă ca având avantajul de a se încadra în orice echipament preexistent fără modificări, deoarece înlocuiește filmul existent; cu toate acestea, include costuri suplimentare pentru scaner și înlocuirea plăcilor zgâriate.
inițial radiografia plăcii cu fosfor a fost sistemul de alegere; sistemele DR timpurii au fost prohibitiv de scumpe (fiecare casetă costă 40-50k), iar tehnologia a fost dusă la pacient, predispusă la deteriorare. Deoarece nu există o imprimare fizică și, după procesul de citire, se obține o imagine digitală, CR a fost cunoscută ca o tehnologie digitală indirectă, reducând decalajul dintre filmul cu raze X și detectoarele complet digitale.