scheme în terapia schemei

conceptul cel mai de bază în terapia schemei este o schemă Maladaptivă timpurie. Definim schemele ca: „teme largi, omniprezente cu privire la sine și relația cuiva cu ceilalți, dezvoltate în timpul copilăriei și elaborate de-a lungul vieții și disfuncționale într-o măsură semnificativă.”

schemele dezadaptative timpurii au început cu ceva ce ne-a fost făcut de familiile noastre sau de alți copii, ceea ce ne-a afectat într-un fel. Am fi putut fi abandonați, criticați, supraprotejați, abuzați emoțional sau fizic, excluși sau privați. Drept urmare, s-au dezvoltat scheme care continuă să coloreze modul în care ne vedem pe noi înșine, pe ceilalți și pe lume. Schemele dezadaptative se pot dezvolta din experiențele timpurii ale copilăriei, inclusiv:

• copilul care nu a primit nevoile sale de bază îndeplinite. Nevoile emoționale de bază ale fiecărui copil includ siguranța; bază stabilă / predictibilitate; dragoste, îngrijire și atenție; acceptare și laudă; empatie și înțelegere; autonomie; limite realiste; validarea sentimentelor și nevoilor; și distracție, joc și spontaneitate.
• copilul care a fost traumatizat de un părinte foarte Dominator, abuziv sau extrem de critic.
• copilul care a interiorizat vocea negativă a unei figuri parentale. Acest lucru se poate întâmpla fie din cauza părintelui care ia direct copilul într – un mod punitiv, critic sau făcând cereri excesive asupra unui copil-sau prin faptul că copilul vede că părintele(părinții) își fac acest lucru. Când copilul internalizează vocea punitivă, critică sau exigentă a părintelui, copilul crește apoi într-un adult cu aceste moduri de schemă.
• copilul care a primit prea mult dintr-un lucru bun. Este posibil ca copilul să fi fost supraprotejat, suprasolicitat sau să i se fi acordat un grad excesiv de libertate și autonomie fără a fi stabilite limite.

schemele luptă pentru a rămâne în viață. Ne distorsionăm viziunea asupra evenimentelor din viața noastră pentru a menține validitatea schemelor noastre. Schemele pot rămâne latente până când sunt activate. Schemele sunt ca tsunami-urile. Ele rămân latente până când un cutremur erupe sub suprafață pentru a vă declanșa schemele și apoi vă comportați în moduri extreme sau nepotrivite pentru situație.

care sunt cele 18 scheme?

DECONECTARE& RESPINGERE

1. Abandon / instabilitate
instabilitatea percepută sau lipsa de fiabilitate a celor disponibile pentru sprijin și conectare.
implică sentimentul că alții semnificativi nu vor putea continua să ofere sprijin emoțional, conexiune, forță sau protecție practică, deoarece sunt instabili emoțional și imprevizibili.g., izbucniri furioase), nesigure sau prezente haotic; pentru că vor muri iminent; sau pentru că vor abandona pacientul în favoarea cuiva mai bun.

2. Neîncredere / abuz
așteptarea ca alții să rănească, să abuzeze, să umilească, să înșele, să mintă, să manipuleze sau să profite. De obicei implică percepția că răul este intenționat sau rezultatul unei neglijențe nejustificate și extreme. Poate include sentimentul că cineva ajunge întotdeauna să fie înșelat în raport cu ceilalți sau „obținerea capătului scurt al bățului.”

3. Deprivarea emoțională
așteptarea că dorința cuiva pentru un grad normal de sprijin emoțional nu va fi satisfăcută în mod adecvat de ceilalți. Cele trei forme majore de privare sunt:
A. privarea de îngrijire: absența atenției, a afecțiunii, a căldurii sau a companiei.
B. privarea de empatie: absența înțelegerii, ascultării, dezvăluirii de sine sau împărtășirii reciproce a sentimentelor de la ceilalți.
C. privarea de protecție: absența forței, direcției sau îndrumării din partea altora.

4. DEFECTIVITATE / rușine
sentimentul că cineva este defect, rău, nedorit, inferior sau invalid în privințe importante; sau că cineva ar fi de neiubit pentru alții semnificativi dacă ar fi expus. Poate implica hipersensibilitate la critică, respingere și vină; conștiința de sine, comparații și nesiguranță în jurul altora; sau un sentiment de rușine cu privire la defectele percepute. Aceste defecte pot fi private (de exemplu, egoism, impulsuri furioase, dorințe sexuale inacceptabile) sau publice (de exemplu, aspect fizic nedorit, stângăcie socială)

5. Izolare socială/alienare
sentimentul că cineva este izolat de restul lumii, diferit de alți oameni și/sau nu face parte din niciun grup sau comunitate.

AUTONOMIE AFECTATĂ & PERFORMANȚĂ

6. Dependența / incompetența
convingerea că cineva nu este capabil să-și gestioneze responsabilitățile de zi cu zi într-o manieră competentă, fără un ajutor considerabil din partea altora (de exemplu, să aibă grijă de sine, să rezolve problemele zilnice, să exercite o judecată bună, să abordeze noi sarcini, să ia decizii bune). Adesea se prezintă ca neputință.

7. Vulnerabilitatea la rău sau boală
teama exagerată că o catastrofă iminentă va lovi în orice moment și că cineva nu va putea să o împiedice. Temerile se concentrează pe una sau mai multe dintre următoarele: (a) catastrofe medicale: de exemplu, atacuri de cord, SIDA; (b) catastrofe emoționale: de exemplu, înnebunirea; (c) catastrofe externe: de exemplu, ascensoare care se prăbușesc, victimizate de infractori, accidente de avion, cutremure.

8. ENMESHMENT / sinele nedezvoltat
implicarea emoțională excesivă și apropierea de unul sau mai mulți alții semnificativi (adesea părinți), în detrimentul individualizării complete sau al dezvoltării sociale normale. Adesea implică credința că cel puțin unul dintre indivizii prinși nu poate supraviețui sau nu poate fi fericit fără sprijinul constant al celuilalt. Poate include, de asemenea, sentimente de a fi sufocat sau fuzionat cu alții sau identitate individuală insuficientă. Adesea experimentat ca un sentiment de goliciune și floundering, care nu are nicio direcție sau, în cazuri extreme, pune la îndoială existența cuiva.

9. Eșec
credința că cineva a eșuat, va eșua inevitabil sau este fundamental inadecvat în raport cu colegii săi, în domenii de realizare (școală, carieră, sport etc.). Adesea implică credințe că unul este prost, inept, netalentat, ignorant, cu statut inferior, mai puțin reușit decât alții etc.

LIMITE DEPRECIATE

10. Dreptul / grandiozitatea
credința că cineva este superior altor persoane; îndreptățit la drepturi și privilegii speciale; sau nu este legat de regulile de reciprocitate care ghidează interacțiunea socială normală. Adesea implică insistența că cineva ar trebui să poată face sau să aibă orice își dorește, indiferent de ceea ce este realist, ceea ce alții consideră rezonabil sau costul pentru alții; sau o concentrare exagerată asupra superiorității (de exemplu, fiind printre cei mai de succes, celebri, bogați) — pentru a obține putere sau control (nu în primul rând pentru atenție sau aprobare). Uneori include competitivitate excesivă față sau dominația altora: afirmarea puterii cuiva, forțarea punctului de vedere sau controlul comportamentului altora în conformitate cu propriile dorințe — fără empatie sau preocupare pentru nevoile sau sentimentele altora.

11. Autocontrol insuficient / autodisciplină
dificultate omniprezentă sau refuz de a exercita suficient autocontrol și toleranță la frustrare pentru a-și atinge obiectivele personale sau pentru a restrânge exprimarea excesivă a emoțiilor și impulsurilor. În forma sa mai blândă, pacientul prezintă un accent exagerat pe evitarea disconfortului: evitarea durerii, conflictului, confruntării, responsabilității sau suprasolicitării — în detrimentul împlinirii personale, angajamentului sau integrității.

ALTELE-ORIENTARE

12. Subjugarea
predarea excesivă a controlului altora pentru că cineva se simte constrâns — de obicei pentru a evita furia, represaliile sau abandonul. Cele două forme majore de subjugare sunt:
A. subjugarea nevoilor: suprimarea preferințelor, deciziilor și dorințelor cuiva.
B. subjugarea emoțiilor: suprimarea expresiei emoționale, în special a furiei.

implică de obicei percepția că propriile dorințe, opinii și sentimente nu sunt valide sau importante pentru ceilalți. Se prezintă frecvent ca complianță excesivă, combinată cu hipersensibilitate la senzația de capcană. În general, duce la o acumulare de furie, manifestată prin simptome dezadaptative (de exemplu, comportament pasiv-agresiv, izbucniri necontrolate de temperament, simptome psihosomatice, retragerea afecțiunii, „acționarea”, abuzul de substanțe).

13. Sacrificiul de sine
concentrarea excesivă asupra satisfacerii voluntare a nevoilor altora în situațiile zilnice, în detrimentul propriei satisfacții. Cele mai frecvente motive sunt: prevenirea provocării durerii altora; pentru a evita vinovăția să se simtă egoistă; sau pentru a menține legătura cu ceilalți percepuți ca nevoiași. Adesea rezultă dintr-o sensibilitate acută la durerea altora. Uneori duce la un sentiment că propriile nevoi nu sunt satisfăcute în mod adecvat și la resentimente față de cei care sunt îngrijiți. (Se suprapune cu conceptul de codependență.)

14. Căutarea aprobării/căutarea recunoașterii
accent excesiv pe obținerea aprobării, recunoașterii sau atenției de la alte persoane sau pe adaptarea, în detrimentul dezvoltării unui sentiment sigur și adevărat de sine. Sentimentul de stimă depinde în primul rând de reacțiile altora, mai degrabă decât de propriile înclinații naturale. Uneori include o accentuare excesivă asupra statutului, aspectului, acceptării sociale, banilor sau realizării — ca mijloc de a obține aprobare, admirație sau atenție (nu în primul rând pentru putere sau control). Duce frecvent la decizii majore de viață care sunt neautentice sau nesatisfăcătoare; sau în hipersensibilitate la respingere.

VIGILENȚĂ EXCESIVĂ& INHIBARE

15. Negativitate / pesimism
o concentrare omniprezentă, pe tot parcursul vieții, asupra aspectelor negative ale vieții (durere, moarte, pierdere, dezamăgire, conflict, vinovăție, resentimente, probleme nerezolvate, potențiale greșeli, trădare, lucruri care ar putea merge prost etc.) minimizând sau neglijând aspectele pozitive sau optimiste. De obicei, include o așteptare exagerată — într — o gamă largă de situații de muncă, financiare sau interpersonale-că lucrurile vor merge în cele din urmă serios greșit sau că aspectele vieții cuiva care par să meargă bine se vor destrăma în cele din urmă. De obicei implică o teamă excesivă de a face greșeli care ar putea duce la: colaps financiar, pierdere, umilire sau a fi prins într-o situație proastă. Deoarece rezultatele negative potențiale sunt exagerate, acești pacienți sunt frecvent caracterizați de îngrijorare cronică, vigilență, plângere sau indecizie.

16. Inhibarea emoțională
inhibarea excesivă a acțiunii spontane, a sentimentului sau a comunicării — de obicei pentru a evita dezaprobarea altora, sentimentele de rușine sau pierderea controlului asupra impulsurilor cuiva. Cele mai frecvente zone de inhibare implică: (a) inhibarea furiei & agresivitate; (b) inhibarea impulsurilor pozitive (de exemplu, bucurie, afecțiune, excitare sexuală, joc); (c) dificultate în exprimarea vulnerabilității sau comunicarea liberă despre sentimentele, nevoile etc.; sau (d) accent excesiv pe raționalitate în timp ce ignoră emoțiile.

17. Standarde inexorabile / hiper-criticitate
credința care stă la baza faptului că trebuie să ne străduim să îndeplinim standarde internalizate de comportament și performanță foarte ridicate, de obicei pentru a evita criticile. De obicei, duce la sentimente de presiune sau dificultăți de încetinire; și în hipercriticitate față de sine și de ceilalți. Trebuie să implice o depreciere semnificativă în: plăcere, relaxare, sănătate, stimă de sine, sentiment de împlinire sau relații satisfăcătoare
standarde inexorabile prezente de obicei ca: (a) perfecționismul, atenția exagerată la detalii sau subestimarea cât de bună este performanța proprie în raport cu norma; (b) reguli rigide și &qout;ar trebui&qout; în multe domenii ale vieții, inclusiv precepte morale, etice, culturale sau religioase nerealist de ridicate; sau (C) preocuparea cu timpul și eficiența, astfel încât să se poată realiza mai mult.

18. PUNITIVENESS
credința că oamenii ar trebui să fie aspru pedepsiți pentru a face greșeli. Implică tendința de a fi furios, intolerant, punitiv și nerăbdător cu acei oameni (inclusiv cu sine) care nu îndeplinesc așteptările sau standardele cuiva. De obicei include dificultatea de a ierta greșelile în sine sau în ceilalți, din cauza reticenței de a lua în considerare circumstanțele atenuante, de a permite imperfecțiunea umană sau de a empatiza cu sentimentele.

cum să găsiți terapia schemei în San Jose/Los Gatos

Centrul de terapie cognitivă a comportamentului din Silicon Valley (San Jose/Los Gatos) este specializat în terapia schemei. Sunați-ne în Los Gatos la (408) 384-8404 sau faceți clic pentru a trimite un e-mail pentru mai multe informații despre cum vă putem ajuta să utilizați schema therapy.

comunitățile din Silicon Valley deservim

Centrul de terapie cognitivă a comportamentului din Silicon Valley oferă terapie bazată pe dovezi pentru anxietate și tulburare obsesiv-compulsivă în apropierea următoarelor comunități din Silicon Valley / San Jose:

San Jose terapie consiliere * Saratoga terapie consiliere * Los Gatos terapie consiliere * Monte Sereno terapie consiliere * Cupertino terapie consiliere * Campbell terapie consiliere * Mountain View terapie consiliere * Los Altos terapie consiliere * Sunnyvale terapie consiliere * Santa Clara terapie consiliere

contactati-ne
Saratoga: (408) 384-8404
Click pentru a trimite un e-mail