sonografia transcraniană a parenchimului cerebral: actualizare privind aplicațiile relevante clinic

sonografia transcraniană în modul B (TCS) este o tehnică neuroimagistică care afișează parenchimul cerebral și sistemul ventricular intracranian prin craniul intact. Sistemele TCS sofisticate pot obține în prezent o rezoluție mai mare a imaginii structurilor cerebrale profunde ecogene decât RMN în condiții clinice. Principiul imagistic diferit al TCS permite vizualizarea modificărilor caracteristice în mai multe boli neurodegenerative care cu greu pot fi vizualizate cu alte metode imagistice, cum ar fi hiperechogenitatea substantia nigra în boala Parkinson (PD) și hiperechogenitatea nucleului lenticular în sindroamele parkinsoniene atipice. Sistemul ventricular intracranian și o deplasare a liniei mediane datorată leziunilor cerebrale care ocupă spațiul (de exemplu, hematoame intracerebrale) sunt evaluate în mod fiabil cu TCS. Lucrarea de față analizează studii recente privind aplicațiile TCS de diagnosticare care, ca rezultat, pot fi recomandate pentru utilizarea de rutină în practica clinică. Aceste aplicații includ monitorizarea patului leziunilor care ocupă spațiul la pacienții cu accident vascular cerebral acut, diagnosticul precoce și diferențial al PD și controlul poziției postoperatorii a electrozilor de stimulare profundă a creierului. Tehnologii noi, cum ar fi fuziunea în timp a TCS cu scanări RMN, detectarea automată a structurilor țintă intracraniene și analiza îmbunătățită a imaginilor 3D, promit o aplicare și mai largă a TCS în următorii ani.