SUNCT: diagnostic și tratament
atacurile de cefalee Neuralgiforme unilaterale de scurtă durată cu injecție și rupere conjunctivală (SUNCT) este un sindrom predominant la bărbați, cu o vârstă medie de debut în jur de 50 de ani. Atacurile sunt strict unilaterale, în general cu durerea persistentă limitată la zona oculară/perioculară. Cele mai multe atacuri sunt moderate până la severe în intensitate și arsuri, înjunghiere sau electrice în caracter. Durata medie a paroxismelor este de 1 minut, cu un interval obișnuit de 10 până la 120 de secunde (interval total de 5 până la 250 de secunde). Injecția conjunctivală proeminentă, ipsilaterală și lacrimarea însoțesc în mod regulat atacurile. Umflarea nazală / rinoreea sunt frecvent observate. În plus, există transpirație subclinică a frunții. În timpul atacurilor, există o presiune intraoculară crescută pe partea simptomatică și umflarea pleoapelor. Nu s-au observat modificări ale diametrului pupilei. Atacurile pot fi declanșate mai ales din zonele inervate trigeminal, dar și din teritoriul extratrigeminal. Există, de asemenea, atacuri spontane. Un model temporal neregulat este regula, cu perioade simptomatice alternând cu remisiuni într-un mod imprevizibil. În perioadele active, frecvența atacurilor poate varia de la < 1 atac/zi la >30 atacuri / oră. Atacurile predomină în timpul zilei, atacurile nocturne fiind rareori raportate. O imagine asemănătoare SUNCT a fost descrisă la unii pacienți cu leziuni ale fosei posterioare intra-axiale sau extra-axiale, în special tulburări vasculare/ malformații. Cu toate acestea, în marea majoritate a pacienților, etiologia și patogeneza sunt necunoscute. În sindromul SUNCT, există o lipsă de efect persistent, convingător benefic al medicamentelor sau blocajelor anestezice care sunt în general eficiente în cefaleea cluster, hemicrania paroxistică cronică, nevralgia trigeminală, durerea de cap înjunghiată idiopatică (sindromul jabs and jolts) și alte dureri de cap care seamănă mai puțin cu sindromul SUNCT. Rapoartele unice au susținut că carbamazepina, lamotrigina, gabapentina, corticosteroizii sau procedurile chirurgicale pot fi de ajutor. Cu toate acestea, se recomandă prudență atunci când se evaluează orice terapie într-o tulburare, cum ar fi sindromul SUNCT, în care modelul temporal destul de haotic și imprevizibil face ca evaluarea oricărui efect medicamentos/terapeutic în sine să fie o chestiune deosebit de dificilă.