utilitarism v.deontologie: o filozofie pentru drepturile de autor

rezumat

sistemul Anglosaxon al drepturilor de autor se bazează pe teorii ale utilitarismului, în timp ce sistemul European, în general, pe deontologie. O serie de trăsături particulare ne ajută la identificarea teoriei pe care o susține un sistem de drepturi de autor. De exemplu, gestionarea drepturilor morale ale autorilor și creatorilor arată această diferență foarte elocvent. În Europa, începând cu Convenția de la Berna din 1886, autorii și creatorii se bucură de un drept la paternitate, un drept la prima publicare și un drept la integritatea operei; în SUA, numai artiștii vizuali se bucură de o protecție similară, în conformitate cu legea drepturilor artiștilor vizuali din 1990. În ultimul deceniu, Uniunea Europeană a adoptat o serie de Directive privind drepturile de autor care abordează sistemul American mult mai mult decât se credea posibil în trecut. În timp ce legislațiile naționale privind drepturile morale rămân intacte, Directiva privind programele pentru Calculator din 1991, Directiva privind bazele de date din 1996, Directiva privind societatea informațională din 2001 din 2001 și Directiva privind dreptul de revânzare din 2001 se orientează puternic spre justificarea economică a drepturilor de autor. Lucrarea încearcă să arate cum a avut loc această abordare, într-un moment în care nicio schimbare majoră a gândirii filosofice a drepturilor de autor în Uniunea Europeană nu pare durabilă. Această lucrare încearcă, de asemenea, să explice de ce rațiunea economică pare să fi înlocuit-o pe cea deontologică din UE, subliniind impactul lobby-ului din partea industriilor drepturilor de autor și presiunea forțelor din afara Uniunii Europene. Lucrarea, în cele din urmă, ajunge la o concluzie întemeiată pe supremația raționamentului Deontologic din spatele dreptului de autor.