13 cele mai bune momente ale Jocurilor Olimpice de vară din toate timpurile

Jocurile Olimpice sunt ca nici o altă competiție în sport.

sportivii se antrenează ani de zile și își visează întreaga viață în speranța de a avea un moment de glorie pentru țara lor. Unii sportivi lucrează toată viața doar pentru a concura la Jocurile Olimpice, chiar dacă nu ajung niciodată să câștige o medalie.

echipa SUA a avut câțiva sportivi fantastici de-a lungul anilor la Jocurile Olimpice, iar unii dintre acești sportivi au dat performanțe care au trecut testul timpului. Indiferent dacă a fost depășirea unei accidentări pentru a câștiga sau a învinge cote lungi pentru a lua medalia de aur, Statele Unite și-au văzut partea de Triumf Olimpic.

Iată o privire la momentele de top ale echipei SUA de la Jocurile Olimpice de vară:

echipa de vis, Barcelona 1992

Chicago Bulls superstar Michael Jordan a condus această echipă de profesioniști talentați la gloria olimpică pentru Statele Unite în Spania în ceea ce au fost primele jocuri de vară care au prezentat jucători actuali din NBA. Lui Jordan i s-au alăturat unele dintre cele mai mari vedete din istoria NBA, inclusiv David Robinson, Patrick Ewing, Larry Bird, Karl Malone, Scottie Pippen, John Stockton, și Charles Barkley.

oamenii i— au numit „Echipa de vis” – și au jucat așa, câștigând în medie 40 de puncte pe meci și aducând acasă medalia de aur.

Rulon Gardner, Sydney 2000

provenind dintr-un mic oraș din Wyoming, Gardner nu era de așteptat să facă prea multe la Jocurile Olimpice de vară de la Sydney. Când a pășit pe covor împotriva puternicului rus Aleksandr Karelin—care nu pierduse o competiție în 15 ani și câștigase trei medalii de aur consecutive-majoritatea observatorilor au văzut asta ca o realizare în sine.

dar o simplă apariție nu a fost suficientă pentru Gardner, care a continuat și a scos una dintre cele mai mari supărări din istoria Jocurilor Olimpice. Gardner a luat medalia de aur și și-a croit drum în inima Americii.

Kerri Strug, Atlanta 1996

Strug a eliminat una dintre cele mai dure performanțe Olimpice din toate timpurile după ce a suferit o accidentare în competiția de gimnastică. Statele Unite se luptau cu Rusia și România în cadrul evenimentului și, în cele din urmă, toate scorurile s-au redus la performanța lui Strug la seif.

o singură problemă: la prima încercare de boltă, Strug și-a rănit grav glezna, rupând ligamentele și trimițând dureri de tragere prin picior. Dar pentru a câștiga aurul, Strug a trebuit să meargă încă o dată—și a făcut-o. Strug și-a scos a doua încercare, aterizând curat înainte de a se prăbuși pe covor și, în cele din urmă, propulsând Statele Unite la prima lor medalie de aur în competiția de gimnastică pe echipe.

Michael Phelps, Beijing 2008

Phelps a pus împreună o carieră uimitoare atunci când vine vorba de Jocurile Olimpice, iar performanța sa în China este unul dintre motivele pentru care este considerat unul dintre cei mai buni sportivi vreodată. Phelps a luat acasă un record de opt medalii de aur la Jocurile de vară de la Beijing, doborând recordul anterior al lui Mark Spitz de șapte.

dar a fost a opta și ultima sa medalie care a venit în mod dramatic și, fără îndoială, din mâinile lui Phelps. După ce Phelps a finalizat piciorul fluture al releului 4 de 100 de metri de 100 de metri, statul Unit era încă în spatele Australiei și Japoniei. Introduceți ancora Americană Jason Lezak, care a înotat în primul rând, stabilind un record mondial de viteză și aruncându-l pe Phelps într-un nou record de număr de medalii.

Mary Lou Retton, Los Angeles 1984

Retton a ajutat la punerea gimnasticii pe harta Statelor Unite cu performanța ei la Jocurile Olimpice de vară din LA.

chiar dacă națiunile blocului sovietic dominante în mod normal boicotau Jocurile Olimpice, performanța lui Retton a ajutat la introducerea unei noi generații de sportivi americani. West Virginian de dimensiuni reduse a devenit prima femeie americană care a câștigat o medalie de aur la gimnastica generală, câștigând, de asemenea, medalii de argint la proba pe echipe și la boltă, împreună cu medalii de bronz la exercițiile de podea și la competițiile de bare inegale.

a devenit „sportiva anului” pentru Sports Illustrated și, de asemenea, a fost prezentată pe o cutie de Wheaties după Jocurile Olimpice.

Mark Spitz, Munchen 1972

înainte de a exista Michael Phelps, a existat Mark Spitz. Americanul slab și musculos a dominat în apă în timpul Jocurilor Olimpice de vară din Germania, câștigând un record de șapte medalii de aur. Făcând performanța sa și mai uimitoare: Spitz a stabilit recorduri mondiale în fiecare eveniment pe care l-a câștigat. De-a lungul carierei sale, Spitz a câștigat nouă medalii olimpice de aur și a fost cel mai decorat sportiv din istoria jocurilor de vară până când Phelps și-a doborât recordul.

Michael Johnson, Atlanta 1996

Johnson a fost considerat cel mai rapid om în viață după performanța sa la Jocurile de vară din Atlanta. Johnson a câștigat aurul la probele de 400 de metri și 200 de metri de la Jocurile Olimpice, devenind primul om care a câștigat ambele evenimente într-un an și stabilind recorduri pentru ambele competiții în acest proces. Johnson a ajuns să primească porecla” omul cu pantofii de aur ” după ce a îmbrăcat vârfuri personalizate de la Nike pentru finala olimpică.

Jesse Owens, Berlin 1936

cu ochii lumii privind, Owens a dat una dintre cele mai importante performanțe din istorie—să nu mai vorbim de sport—la Jocurile Olimpice de vară din Germania. Owens a devenit primul sportiv care a câștigat patru medalii de aur după ce a luat probele de 100 de metri, 200 de metri, săritura în lungime și 4 probe de ștafetă de 100 de metri de la hectar. Spectacolul l-a jenat complet pe Adolph Hitler și a făcut din Owens o legendă când vine vorba de Jocurile Olimpice.

Greg Louganis, Seul 1988

Louganis a câștigat două medalii de aur la Jocurile de vară din 1988, devenind primul scafandru masculin care a măturat evenimentele de scufundări pentru a doua olimpiadă consecutivă. Și mai incredibil: Louganis a suferit o contuzie în Preliminarii după ce s-a lovit cu capul pe placa de scufundări în timp ce efectua o mișcare poreclită „scufundarea morții.”Louganis a participat la o competiție cu câțiva ani mai devreme, când scafandrul sovietic Serghei Chalibashvili a încercat mișcarea și s-a lovit la cap, murind o săptămână mai târziu după ce a căzut în comă.

Louganis și-a încheiat cariera olimpică cu patru medalii de aur.

Florence Griffith Joyner, Seul 1988

Flo-Jo a dominat probele de atletism la Jocurile Olimpice de vară din 1988, aducând acasă trei medalii de aur și stabilind o serie de recorduri mondiale. Ea și—a câștigat porecla de „cea mai rapidă femeie din lume” după ce a suflat competiția și a stabilit recorduri la probele de 100 de metri și 200 de metri și a câștigat patru medalii totale la Jocurile Olimpice de la Seul-un argint în proba de 4 400 de metri de la 4 la 400 de metri deasupra celor trei medalii de aur individuale.

Bob Beamon, Mexico City 1968

Beamon a venit la Jocurile Olimpice de vară ca unul dintre favoriții la săritura în lungime după ce a dominat competițiile care au dus la jocuri—dar nimeni nu ar fi putut prezice cum s-au dovedit lucrurile în eveniment. Tânărul de 22 de ani de atunci a spulberat recordul mondial pentru săritura în lungime cu aproape două picioare, sărind 29 de picioare, 2 inci de un sfert pentru a câștiga medalia de aur. Recordul va rămâne încă două decenii până când Mike Powell l-a doborât în 1991.

Cassius Clay, Roma 1960

Muhammad Ali a lăsat o moștenire majoră în sport și în întreaga lume după ce a murit la vârsta de 74 de ani. Boxerul a realizat multe lucruri prin viața sa, iar unul dintre cele mai importante momente ale carierei sale a venit la Jocurile Olimpice de vară, în timp ce încă lupta sub numele său original, Cassius Clay. Ca un tânăr de 18 ani, Clay a venit la Roma pentru Jocurile Olimpice și a dominat—câștigând toate cele patru meciuri, trei dintre ele pe decizii unanime.

în finala grea ușoară, Clay l-a învins de trei ori pe campionul european Zbigniew Pietrzykowski din Polonia pentru a lua acasă medalia de aur pentru Statele Unite. Clay a devenit profesionist la o lună după Jocurile Olimpice și a continuat să fie de trei ori campion mondial la categoria grea. Pe parcursul carierei sale, Clay s—a luptat cu mari Sonny Liston, Joe Frazier, și George Foreman-dar prima sa realizare la nivel mondial a venit la Jocurile Olimpice în timp ce reprezenta echipa SUA.

Muhammad Ali, Atlanta 1996

când Ali—pe atunci concurând ca Cassius Clay—a câștigat o medalie de aur la boxul la categoria grea ușoară la Jocurile Olimpice de vară de la Roma din 1960, a marcat una dintre cele mai importante realizări ale carierei sale timpurii. Dar cel mai iconic moment Olimpic al său a venit, fără îndoială, peste 30 de ani mai târziu, în Atlanta.

Ali, care fusese diagnosticat cu boala Parkinson în 1984, a fost selectat pentru a aprinde cazanul olimpic în timpul ceremoniei de deschidere la Jocurile Olimpice de vară din 1996. În ciuda impactului bolii asupra corpului său, Ali s-a ridicat la nivelul provocării, oferind lumii unul dintre cele mai emoționante momente din istoria sportului.

Ali a luat flacăra olimpică de la înotătoarea Janet Evans și a ținut-o în fața mulțimii, câștigând o bucurie enormă din partea miilor de oameni de pe stadion. Deși Ali tremura de efectele bolii sale, el a ținut torța sus și apoi a coborât-o pentru a aprinde o mică rachetă, care a dus flacăra la ceaunul principal deasupra stadionului pentru a da startul oficial jocurilor. Adăugând la semnificația pentru Ali în Atlanta, boxerul campion a primit o medalie de înlocuire pentru cea pe care a câștigat-o în 1960, după ce a greșit-o mai devreme în carieră.

pentru acces la videoclipuri exclusive gear, interviuri cu celebrități și multe altele, abonați-vă pe YouTube!