Back to a Future: one Man ‘s AIDS Tale arată cât de repede s-a transformat epidemia

când s-a numit’ GRID’: acum un an, le-am spus colegilor mei că mor de SIDA. Mă luptam de ani de zile-boala și povestirea. Luasem AZT și, pe scurt, chiar și un medicament dat leproșilor. Dar acum eram slab, obosit și destul de sigur că pierdeam Bătălia. I-am dat șefului meu un necrolog pe care l-am scris-sunt Editor de funcții la prima pagină a Wall Street Journal, așa că cu siguranță nu am vrut ca altcineva să-l scrie-I-am trimis o notă șefului șefului meu și am început să-mi iau rămas bun. Săptămâna trecută, medicul meu, Jerome E. Groopman, a observat că mă îngraș și a spus că nu ar fi o idee rea dacă aș urma o dietă modestă. La 53 de ani, mă duc din nou la sală. Trebuie să cumpăr niște haine noi. Sunt de planificare pentru o zi se pensioneze cu partenerul meu de 28 ani, care este HIV-negativ. Ceea ce s-a întâmplat în ultimul an, cel puțin pentru mine, este un miracol care nu ar fi putut avea loc în niciun alt moment. Anul 1996 este atunci când totul sa schimbat, și foarte repede, pentru persoanele cu SIDA. M-am luptat cu această boală de aproape un deceniu și jumătate, aproape de la început, când a fost numită deficiență imună legată de homosexuali sau grilă. Am supraviețuit prietenilor și colegilor, iar acum mă găsesc în poziția neobișnuită de a spune oamenilor cum am supraviețuit acestui flagel, ceva ce nu credeam că se va întâmpla niciodată. Starea mea s-ar putea schimba în rău mâine. Dar astăzi mă simt bine din nou. Datorită sosirii noilor medicamente numite inhibitori de protează, probabil că sunt mai probabil să fiu lovit de un camion decât să mor de SIDA. Venind din nou în viață, am învățat valoarea unui bun doctor și prieteni buni-și importanța de a fi sincer cu tine însuți, colegii tăi și oamenii pe care îi iubești. Lupta mea cu SIDA, sunt sigur, a început în decembrie 1982, la o baie din East Village din Manhattan, în timpul unei întâlniri sexuale cu un bărbat al cărui nume nu l-am prins. Ca și alți bărbați homosexuali, am ținut pasul cu rapoartele ziarelor, începând cu o poveste din 3 iulie 1981, New York Times, cu titlul fatidic: „Cancer rar întâlnit la 41 de homosexuali.”Cu toate acestea, mersul la băi era o mare parte a culturii gay pe atunci și iată-mă aici. Vechile obiceiuri mor greu. La acea vreme, centrele federale pentru Controlul Bolilor și autoritățile medicale spuneau puțin despre aceasta fiind o boală infecțioasă. Într-adevăr, la început au crezut că probabil nu a fost. Dar era destul de clar că GRID a fost cauzată fie de efectele cumulative ale prea mult sex (atât de mulți bărbați, atât de mulți germeni) sau prea mult nitrit de butil (poppers), un stimulent sexual adulmecat din flacoane mici disponibile pentru $5 la chioșcurile de ziare. A treia posibilitate a fost că a fost o ciumă transmisă de sex.