bacterii enterice: prieten sau dușman?

tractul gastro-intestinal normal conține un număr enorm de bacterii aerobe și anaerobe care se bucură în mod normal de o relație simbiotică cu gazda, dar pot avea efecte adverse cu consecințe locale și sistemice. Intestinul subțire constituie o zonă de tranziție între stomacul slab populat și flora bacteriană luxuriantă a colonului. Reglarea florei intestinale depinde de interacțiunile complexe dintre mulți factori, inclusiv secreția de acid gastric, motilitatea intestinală, secrețiile biliare și pancreatice, imunitatea locală, glicocalixul de suprafață și stratul de mucus și dieta. Interacțiunile microbiene sunt, de asemenea, importante și pot implica modificări ale potențialului redox, epuizarea substratului și producerea de substanțe precum bacteriocinele care inhibă creșterea bacteriană. Efectul benefic al florei enterice normale include excluderea competitivă a organismelor potențial patogene și producerea de substanțe nutritive, cum ar fi acizii grași cu lanț scurt (care reprezintă o sursă importantă de energie pentru mucoasa colonică) și vitamine. Efectele dăunătoare ale florei enterice includ concurența pentru calorii și substanțe nutritive esențiale, în special de către bacteriile situate în intestinul subțire și capacitatea de a deteriora mucoasa, în anumite circumstanțe provocând sau contribuind la boala inflamatorie intestinală. Aceste probleme pot fi accentuate prin interferența cu reglarea fiziologică a bacteriilor intraluminale care permit supraaglomerarea de către un rezident normal sau colonizarea de către agenți patogeni tranzitori. Consecințele fiziopatologice pot implica deteriorarea directă a mucoasei intestinale și metabolismul bacterian al constituenților intraluminali, de exemplu formând acizi biliari deconjugați și acizi grași hidroxilați care stimulează secreția de lichide. Probleme suplimentare apar dacă există interferențe cu bariera mucoasei, deoarece acest lucru poate duce la trecerea crescută a bacteriilor și a produselor bacteriene care stimulează inflamația mucoasei, în timp ce translocarea bacteriană poate duce la bacteriemie și septicemie. Problemele asociate cu agenții patogeni bacterieni sunt ilustrate de proprietățile spectrului de Escherichia coli patogene, dintre care unele facilitează colonizarea pe termen lung prin aderarea la suprafață sau invazia enterocitelor.