Centrul psihiatric Harlem Valley

de Victoria Korth

unul trebuie să fie un pic pierdut pentru a găsi
pe un knoll Dutchess County. Clădirea 85
rămâne în picioare. Caută. Sau mai bine, du-te singur.
ferestrele sale inferioare s-au spart, s-au urcat,
dar celelalte treisprezece etaje par suficient de intacte
pentru a batjocori satul gol din afara porților sale
cu locuri de muncă de Stat. Viețile noastre, că” campus ”
și călătoria mea, au trecut: în primul rând ca un copil,
și mai târziu ca un medic care a făcut unele tipuri de muncă făcut acolo
obiceiul meu, profesia mea, și astăzi, atunci când poziția acasă
de la Danbury în zăpadă, cu nimeni nu ma asteapta destul.
m-am oprit la Wingdale, urmat șanțuri căptușite cu măzăriche vacă
cădere pe dezavantaj de o creștere bruscă. Acolo:
Brutărie, spălătorie, cămine mici, locuințe din cărămidă
pentru farmaciști fără licență, un stadion minor și, ascuns
în copaci, teren de înmormântare cu poartă putrezită și arc cu litere-
pacienți abandonați la locul respectiv—fiecare centimetru dizolvându—se,
dezbrăcat de intermitent, cărunt cu nămol mineral.
și peste toate, cum ar fi vorbind ochi, sticla mare creștere, lobotomie
suite, căzi de insulină și paturi înguste pentru schimbat electric.
cum era tatăl meu, legat în ’74,
fiind acolo de luni de zile și ridicând din umeri
sub gardul căscat. Ne-a spus odată că s-a săturat
să vândă țigări pe whisky în tunelul
dintre cămine, unde se vindea sex, și cocaină
și heroină. A spus că a țintit spre Armonk, serverul IBM
unde fusese vânzător, era bine, plănuia să apară
ca Moșul într-o limuzină, a ajuns până la Ureles Liquor, s-a prăbușit
lângă șine, a fost adus înapoi, trimis sus.
nu e de mirare că ne-a făcut să stăm la masa de picnic lipicioasă
la umbră când mama ne-a dus acolo să-l vedem.
nu e de mirare că i—a fost frică să—i privească pe infirmieri în ochi,
sau așa îmi amintesc că am văzut, deși poate fi
mi-am imaginat ce am văzut, ochii vii cu ceea ce nu a spus,
ceea ce am simțit și ceea ce am încercat să știu atât de bine
că s-ar cunoaște, s-ar relaxa la nimic, ar dispărea,
de ce nu sunt pregătit pentru această frică rece
și furie-aș putea rupe acel muzeu sumbru
de pe hartă, ar rupe-l, rupe-mă în două –
nici un copil ar trebui să fie vreodată acolo, sau au fost, nimeni.