Cincizeci de Biblii ale lui Constantin

Constantin von Tischendorf, descoperitorul Codex Sinaiticus, credea că Sinaiticus și Vaticanus se numără printre aceste cincizeci de Biblii pregătite de Eusebiu în Cezareea. Potrivit lui, au fost scrise cu trei (ca Vaticanus) sau patru coloane pe pagină (ca Sinaiticus). Opinia lui Tischendorf a fost susținută de Pierre Batiffol.

Frederick Henry Ambrose Scrivener a respins speculațiile lui Tischendorf din cauza diferențelor dintre cele două manuscrise. În Sinaiticus, textul Evangheliilor este împărțit în funcție de secțiunile Amoniene cu referințe la canoanele Eusebiene, dar Vaticanus a folosit vechiul sistem de divizare. Vaticanus a fost pregătit într-un format de 5 folii într-un singur quire, dar Sinaiticus avea 8 folii. Potrivit lui Scrivener, Bibliile Eusebiene conțineau trei sau patru folii pe quire (Scrivener folosea o versiune latină a lui Valesius). Scrivener a declarat că eusebianul este neclar și nu ar trebui folosit pentru o teorie îndoielnică.

Westcott și Hort au susținut că ordinea cărților biblice de pe lista eusebiană a cărților canonice, citată de Eusebiu în „istoria ecleziastică” (III, 25), este diferită de fiecare manuscris supraviețuitor. Probabil că niciunul dintre cele 50 de exemplare nu a supraviețuit astăzi.

Caspar Ren (D) Grigorie credea că Vaticanus și Sinaiticus au fost scrise în Cezareea și ar putea aparține celor cincizeci de Eusebieni.

potrivit lui Victor Gardthausen Sinaiticus este mai tânăr decât Vaticanus cu cel puțin 50 de ani.

Kirsopp Lake afirmă că „copiile a trei și patru coloane” sunt solide din punct de vedere gramatical, dar se pare că nu există dovezi bune pentru această utilizare tehnică a cuvintelor. „Trimiterea lor cu câte trei de patru” este cea mai atractivă, dar nu există dovezi că XV poate denota „trei la un moment dat”. În ceea ce privește „în trei sau patru coloane pe pagină”, există un singur manuscris cunoscut scris în acest fel – Sinaiticus. Sinaiticus are o ortografie curioasă a cuvântului ca și cum ar fi; Sinaiticus scrie ca fiind de la sută la sută, la sută la sută la sută la sută la sută la sută la sută la sută la sută la sută la sută la sută la sută la sută la sută la sută la sută la sută la sută la sută la sută la sută la sută la sută la sută la sută la sută. Nu există nici un alt district grecesc cunoscut în care aceste forme au fost folosite. Argumentul pentru o origine cezariană a acestor două manuscrise este mult mai slab decât egiptean.

potrivit lui Heinrich Schumacher, Eusebiu a pregătit în schimb cincizeci de lectionari, nu Biblii.

Skeat a susținut că Sinaiticul a fost o primă încercare de a produce o Biblie completă în împlinirea Ordinului lui Constantin, dar a fost abandonat înainte de finalizare în favoarea unei forme mai compacte (apoi a dispărut în Cezareea până când a fost salvat în secolul al VI-lea), în timp ce Vaticanus a fost una dintre cele cincizeci de Biblii livrate efectiv Constantinopolului.

Kurt Aland, Bruce M. Metzger, Bart D. Ehrman se îndoiesc că Sinaiticus și Vaticanus au fost copiate de Eusebiu pe ordinul Constantin.